Prisaca…

„Dacii se îndeletniceau cu agricultura, creşterea vitelor şi cu cea a albinăritului.“

Ţara noastră ar putea să fie redevină paradisul albinelor, deoarece se are de un relief variat, munţi împăduriţi, dealuri cu livezi de meri, peri, cireși, pruni, piersici și caiși, câmpii şi văi cu salcâmi şi tei.
Primă atestare documentară referitoare la raiul albinelor […] a fost menţionată în istoria lui Herodot, iar în descrierea expediţiei lui Darius împotriva sciţilor, anul 512 î. e. n. […] se menţionează: „… în ceea ce priveşte albinele, numărul lor este atât de mare pe malul stâng al Dunării, încât împiedică pe oameni să treacă mai departe.”
Generalul şi istoricul Xenofon (427-355 î. e. n.) evidenţiază că: hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte sau preparat şi foarte puţină carne. Acelaşi istoric mai scrie că: „Dacii se îndeletniceau cu agricultura, creşterea vitelor şi cu cea a albinăritului.“
În ţara noastră albinăritul era una din activităţiile de bază, alături de păstorit şi agricultură.
Primul pas al omului spre apicultură a fost „vânătoarea de albine“
La început albinele au fost prinse şi mutate de om în scorburi asemănătoare celor din natură.
Dacă la început omul procura mierea direct din scorbură, mai târziu, datorită faptului că această procedură era plină de primejdii, primejdiile nefiind altele decât fiarele sălbatice ce domneau în pădurile, oazele de verdeaţă ale ţării noastre, mierea a fost procurată din stupina construită pe lângă casa fiecăruia .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *